Cum mai trece vremea, bre! Pentru unii, bătrâneţea vine pe uşa din dos şi le pune batista cu formol la nas. Mai exact, cum ar spune patronul de oi roş-albastre Gigi Becali, au o "decădere în ei înşişi". Vă anunţ că uriaşul cu picioare de lut, Regele Roşu, aprigul ideolog al social-democraţiei româneşti, dresorul de ortaci, bolşevicul până la moarte şi dincolo de ea, omul care pune capcane de urs pe cărarea democraţiei, Ion "Ilici" Iliescu, trece printr-o schimbare de "look" public. Nu, tovarăşi, nu vă ascundeţi în debara, căci nu a fost lovit de steaua democraţiei în băscuţă! Nu, Ion "Ilici" Iliescu, dragi tovarăşi, şi-a îndesat în cizme secera şi ciocanul şi, părăsindu-şi soclul de piatră din faţa Casei Scânteii, a coborât pe "catwalk"-ul revistelor glossy, unde se joacă de-a gentilomul flower-power.
În caz că nu sunteţi la curent, recent, Ion "Ilici" Iliescu a declarat pentru ziarul "VIP" că Elena Udrea este o "femeie drăguţă, agreabilă, cu prezenţă plăcută şi... reuşeşte". Drept să vă spun, scumpii mei securişti şi miliţieni reşapaţi, declaraţia stăpânului vostru mi-a lăsat o expresie tâmpă pe figură, căci, pentru o secundă, am avut acuta senzaţie că cel care vorbeşte nu mai este uriaşul cu picioare de lut, Regele Roşu, aprigul ideolog al social-democraţiei româneşti, dresorul de ortaci, bolşevicul până la moarte şi dincolo de ea, omul care pune capcane de urs pe cărarea democraţiei, Ion "Ilici" Iliescu, ci... Richard Gere! Cruntă prăbuşire! - mi-am spus. Apoi, am continuat: poate că, undeva, în C.C.-ul conştiinţei lui, Ion "Ilici" Iliescu are impresia că afişarea prin astfel de reviste "populare" i-ar mai putea şterge câteva din petele de sânge post-decembrist care i s-au uscat pe guleraş şi manşetuţe. Apoi, dragi onorabili neo-marxişti de grădiniţă şi ideologi surmenaţi, am stat şi am cugetat mai adânc. Şi mi-am dat seama că, de fapt, nu asistăm la nimic altceva decât la un apus. Practic, stimabili foşti şi actuali tovarăşi, Ion "Ilici" Iliescu trăieşte o angoasă pur-sânge şi nici măcar plecăciunile pe care domnul Emil Hurezeanu le face la picioarele lui nu par a-i mai ferici spiritul. Ca să fiu mai exact, Ion "Ilici" Iliescu are sentimentul exilului. Repudiat, ca o creatură ce nu-şi mai poate onora specia, de plozii crescuţi la propriu-i sân, Ion "Ilici" Iliescu, sprijinindu-se într-un toiag, orbecăie prin labirintul unei cariere politice al cărei sfârşit pare a-i scăpa printre degete. Din bagheta pe care o agita isteric acum 20 de ani pe deasupra bâtelor de mineri, astăzi a mai rămas doar un băţ de chibrit, pe care Ion "Ilici" Iliescu îl contemplă ghemuit în beznă, aminţindu-şi cum mai strălucea soarele în acele vremuri în care băieţii cu ochi albaştri erau aspirina şi pansamentul patriei. De aceea, Ion "Ilici" Iliescu acţionează în cauză: vrea cu tot dinadinsul să fie simpatic. E ultima carte pe care o mai poate juca. Aşadar, dragi foşti şi actuali tovarăşi, securişti şi miliţieni reşapaţi, neo-marxişti de grădiniţă şi ideologi surmenaţi, să nu vă mire dacă, pe fondul acestei schimbări de imagine, tătucul vostru va pune mâna pe o chitară şi, zdrăngănindu-şi amarul, va demara un turneu de folk prin căminele de bătrâni ale patriei...
Impenitent ştiindu-l din fire, voi concluziona cu speranţa că viaţa îi va da o pedeapsă pe măsură lui Ion "Ilici" Iliescu şi că va ajunge acolo unde este locul liderilor de teapa lui - în coşul de gunoi al istoriei.
Acestea fiind spuse, dragi foşti şi actuali tovarăşi, securişti şi miliţieni reşapaţi, neo-marxişti de grădiniţă şi ideologi surmenaţi, îl voi cita pe excepţionalul poet dizident Viorel Padina, cel care a redactat celebrul "Apel către Europa": "Un popor care nu doar că nu-şi cinsteşte heroii, dar nici măcar nu-i recunoaşte, aloo, va rămâne in etern un «bobor», un ciopor de cetăţeni turmentaţi, pe-un picior cam şontorog de plai ot Carpaţi, pe-o gură (cam împuţită, vai...) de rai, de ce vă miraţi...?"
