Însă nu comentariile de pe site-ul ziarului o fac pe doamna Cernat specială şi nu ăsta este lucrul care m-a făcut să scriu, într-o zi de martie, despre dumneai. Ceea ce are cu supramăsură această femeie este spirit civic. Ea înţelege, în fond, aşa cum nu mulţi o fac, faptul că banii publici sunt banii fiecăruia dintre noi şi, mai mult decât atât, e dispusă să se lupte pentru ei. Ea înţelege că o asfaltare făcută în bătaie de joc înseamnă o mână băgată în buzunarul fiecăruia dintre noi. Ea înţelege că banii europeni sunt tot bani din buzunarele noastre. Şi înţelege exact faptul că un primar, un preşedinte de Consiliu Judeţean, un consilier, un parlamentar, un funcţionar de la stat, un profesor ori o firmă plătită din bani publici sunt angajaţii fiecăruia dintre noi. Că statul, în fond, este făcut să-şi slujească cetăţenii şi nu invers. Ea înţelege limpede că cine vede dar tace se face complice cu cel care fură din banii noştri, cu cel care chiuleşte pe banii noştri, cu cel care-şi bate joc de banii noştri.
Ce nu are "madam Cernat"? Nu are mai mulţi semeni. Fiindcă în lipsa solidarităţii, spiritul civic moare de singurătate. Iar societatea civilă nu e construită din puzderia de ONG-uri al căror principal scop este scrierea unor proiecte fanteziste pentru a mai mulge nişte bani de la stat ori de la Comunitatea Europeană sau mascarea unei campanii electorale avant-la-lettre. Societatea civilă nu e compusă nici din cetăţeanul patriot, brăileanul turmentat, miki, vasea ori titel sau din gherilele internaute ale partidelor politice. Societatea civilă e compusă din oameni dispuşi să se lupte pentru drepturile lor, ale semenilor lor şi pentru interesele comunităţii. Da, oameni ca doamna Cernat Aurelia Georgeta. Şi, deocamdată, îmi pare că la Brăila societatea civilă este formată dintr-un singur om.
Societatea civilă este formată dintr-un singur om
Cernat Aurelia Georgeta îşi semnează mereu comentariile de pe site-ul ziarului şi, în general, nu lasă niciun eveniment important din oraş fără să-şi spună părerea. Nu, nu sunt mereu de acord cu punctele dumneaei de vedere şi nici domnia sa nu îmi împărtăşeşte ideile - nu de puţine ori, mi-a criticat textele fără milă. Dar o remarcă atribuită lui Voltaire - "Nu sunt de acord cu ce spui, dar voi apăra până la moarte dreptul tău de a spune acest lucru" - este, cred, esenţa libertăţii de expresie. Iar doamna Cernat îmi pare că înţelege perfect libertatea de expresie, asumându-şi până la capăt, cu nume şi prenume, responsabilitatea cuvântului scris, aşa cum puţini "internauţi" aleg să o facă, preferând, în schimb, sub protecţia anonimatului, să o trimită "la cratiţă" pe "madam Cernat".
