Voi începe abrupt: nu există nicio dimensiune revoluţionară a protestelor din Bucureşti. Vi se vând idei periculoase. Nu fiţi naivi! Interpretarea în cheie revoluţionară a mişcărilor de stradă este o diversiune populistă, ce camuflează două tipuri de profit: a) pe linie politică; b) pe linie culturală. Nu fiţi confuzi! Nu asistăm la nicio dezlănţuire a spiritului civic. Miroase de la o poştă a fumigenă ideologică. Această "indignare a maselor" este coruptă, este manipulată. Această "indignare a maselor" face parte dintr-un proiect amplu şi pervers, anarhist şi etatist, în centrul căruia se află două mari ţinte: 1) socio-politic: economia de piaţă; 2) cultural: valorile civilizaţiei liberale. Actorul principal? Bineînţeles, etern-resentimentara stângă, care se află la ora actuală, în context european, pe fondul falimentului statului asistenţial, într-o totală criză de credibilitate. În plus, declaraţia de adeziune a liderului comunist de la Chişinău, Vladimir Voronin, conform căreia PCRM va organiza demonstraţii similare în Republica Moldova, ar trebui să fie o dovadă cât se poate de clară că aceste mişcări nu au un nucleu chiar atât de nevinovat şi că în spatele scenei se încearcă alipirea unei "cauze" comuniste de protestele din România.
Cine încearcă să profite politic de acest vertij protestatar? Lucrurile nu mai suportă niciun fel de nuanţare: USL-ul, alături de speluncile media ale securistului Dan Voiculescu, reprezintă principalul factor agitator al protestelor. Ştim, Ponta, Antonescu şi Voiculescu urmăresc un singur lucru: preluarea puterii. Dar ca tactică, asistăm la un bombardament informaţional tipic tentativelor de lovitură de stat, model intens utilizat de Iliescu la începutul anilor '90, dar în alte situaţii, dacă vă mai aduceţi aminte. Mai întâi, se caută un duşman comun al poporului, în cazul de faţă preşedintele Traian Băsescu. Apoi, odată adusă lumea în stradă, începe adevăratul tur de forţă: încercarea de a le picura protestatarilor ideea că puterea legitimă se află în mâinile maselor, iar statul şi-a pierdut orice urmă de autoritate, urmărindu-se astfel provocarea unui conflict direct. Se încearcă asta la noi? Se încearcă. Mai mult, n-ar trebui să ne mire dacă printre bucăţile de carton vânturate pe deasupra capetelor înfierbântate vom găsi unul cu citate leniniste precum "Fără revoluţie violentă este imposibil să înlocuim Statul burghez cu Statul proletar"...
Cine încearcă să profite cultural? De pildă, aşa-zişii "intelectuali stângişti", adunaţi pe plaforma criticatac.ro. Jigniţi din naştere, duşmani ai oricărei forme de meritocraţie, protectori evazivi ai violenţei civice şi aserviţi limbajului radical comunist, cei de la criticatac.ro produc idei resentimentare pe bandă rulantă. Finanţat de socialiştii germani de la Fundaţia "Friedrich Ebert", criticatac.ro încearcă să se transforme în "cip"-ul cultural al studenţimii protestatare din capitală, această platformă fiind responsabilă şi de organizarea acţiunii "Occupy Bucharest", fratele mai mic al "Occupy Wall Street" (mişcarea new-yorkeză având, atenţie!, girul unor organizaţii precum American Nazi Party). Să reproduc un citat din cugetul criticatac.ro: "Pentru că nimic altceva nu pare să aibă şanse de reuşită, statul român ar trebui abolit prin încredinţarea guvernării unei structuri responsabile. Statul românilor ar trebui să fie exterior României". Frumoase idei, nu?
Se înţelege: calul de bătaie al acestor mişcări sociale îl reprezintă tineretul. De ce? Pentru că poate fi mobilizat foarte uşor printr-o propagandă de stânga, deoarece propaganda de stânga conţine un element foarte "tineresc" - fuga de responsabilitate. Dar marea problemă nu se află aici, ci în faptul că acestui tineret îi este întreţinută ideea nocivă că existenţa pieţei libere îl transformă într-un sclav. Iar acest tineret, din câte observ, înghite pe nemestecate o asemenea aberaţie, ce aparţine registrului larg al demagogiei naţionaliste. Altfel nu-mi pot explica cum, la 22 de ani de la căderea comunismului, poţi găsi într-un protest, în mâna unui tânăr, o lozincă atât de peremistă precum "Privatizarea ucide".
Da, pur şi simplu ţi se face frică!
