În momentul în care nu mai există Putere şi Opoziţie, ci un conglomerat transpartinic de interese personale, este evident că nu se poate vorbi despre democraţie, ci de dictatul celui aflat în vârful grămezii. De şase ani, de când Gheorghe Bunea Stancu a preluat cu mână de fier conducerea CJ şi a PSD, exact asta s-a întâmplat. Consilierii judeţeni, indiferent de ce parte a eşichierului politic s-au situat, s-au aliniat conştiincioşi şi au votat după cum li s-a dictat. Cândva, situaţia a fost similară şi la Consiliul Local Municipal Brăila, pe când primar era Anton Lungu. Din fericire, odată cu venirea lui Constantin Cibu la cârma Brăilei, liniştea din CLM a luat sfârşit. Remarcam atunci că este preferabil războiul din CLM acalmiei din CJ. Cum de, în sfârşit, am avut parte şi în CJ de o atitudine fermă care ar putea duce la o altă premieră, şi anume blocarea aplicării unei hotărâri de către prefect? Trecerea PDL în opoziţie, DE-ADEVĂRATELEA, odată cu demisiile forţate ale lui Stănel Necula şi Giana Pătraşcu din funcţiile de viceprimar, respectiv vicepreşedinte al CJ. Practic, noua conducere a PDL Brăila şi-a anunţat strategia şi pare că nu a făcut-o doar declarativ ci, deocamdată, chiar arată hotărâtă să joace rolul Opoziţiei în plan local. De altfel, actuala formulă de la vârful democrat-liberalilor nici nu are altă şansă să scoată un scor bun la viitoarele alegeri locale. Ce-ar trebui să însemne cartea Opoziţiei pentru PDL Brăila? 1. Sancţionarea oricărui derapaj în CLM şi CJ, concomitent cu deconspirarea intereselor de grup care-au stat la baza promovării unei hotărâri ilegale sau îndoielnice; 2. Atitudinea combativă a consilierilor locali şi judeţeni democrat-liberali ar trebui să fie îndreptată spre susţinerea proiectelor ce vizează îmbunătăţirea calităţii vieţii brăilenilor. În acest context, primarii PDL, inclusiv comunităţile pe care aceştia le conduc, trebuie să beneficieze de un sprijin real în raport cu mofturile preşedintelui CJ. 3. Intervenţia la Bucureşti, acolo unde PDL se află la putere, prin intermediul parlamentarilor sau al altor lideri marcanţi, în cazuri punctuale de larg interes: păstrarea Judecătoriei Însurăţei, înfiinţarea Direcţiei Regionale a ANAF la Brăila, rezolvarea LEGALĂ a eliberării buletinelor din zona cartierului "Siret", aflat pe teritoriul judeţului Brăila etc.
Această strategie pare simplă la prima vedere. Din păcate, pun pariu că PDL Brăila se va lovi de propriii oameni: prefectul, de pildă, nu pare deloc încântat de perspectiva unui război având ca miză legalitatea hotărârilor CJ şi CLM. Parlamentarii PDL de Brăila, în cazul în care răspund la telefon, dau nişte răspunsuri evazive când vine vorba despre rezolvarea la Bucureşti a unor probleme stringente pentru brăileni. Ce arată această atitudine? Lipsa de credinţă a propriilor activişti în strategia conducerii partidului. Adică exact ce se-ntâmplă la Bucureşti: Băsescu şi câţiva lideri vor reforma statului, în vreme ce majoritatea democrat-liberalilor se preface că este de acord. Iată de ce am senzaţia că PDL a rămas o turmă de politicieni la fel de avizi după ciolan ca adversarii lor pesedişti, penelişti sau conservatori. Diferenţa ţine doar de cârmaci.