De exemplu, deputatul Mihai Tudose ia în calcul să doneze indemnizaţia de parlamentar aferentă perioadei de boicot unor copii foarte buni la învăţătură. Cum eu nu am un câştig atât de baban ca al lui, e clar că nu o să-mi permit să ajut prea mulţi. În concluzie, voi alege doar unul. Pe al meu. Nu-i corect? Da' ce mama naibii e corect în tot demersul iniţiat de senatorii şi deputaţii Opoziţiei ca să încep eu acum să-mi fac procese de conştiinţă! Când se va hotărî şi Diana Tuşa, dacă varianta ei de cheltuire va fi mai bună, vă promit că o voi lua şi eu în calcul. Sau, poate, cine ştie, are o idee mai grozavă senatorul Ion Rotaru. Sau Cristian Rizea. Mai discutăm. Important e să-mi fie viraţi banii pe card, iar după aia, căutaţi-mă să vă povestesc ce am făcut cu ei. Oricum, e la latitudinea mea dacă să spun sau nu.
Dragi şefi, sper că nu sunteţi oripilaţi de pretenţiile mele, m-aţi jigni! La urma urmei, dacă munca de parlamentar nu înseamnă şedinţe, legi, comisii, plen, de ce credeţi că cea de ziarist înseamnă doar a te documenta şi a scrie? Nu! Tot muncă se cheamă şi când mai dai un telefon, mai ştergi laptop-ul de praf, mai faci ordine în hârtii, mai citeşti un ziar pe net, mai ieşi la o cafea, mai stai la o bârfă cu colegii. Ce, pe astea aţi vrea să le fac degeaba? Mă gândesc că nu. Deci, îmi merit pe deplin banii. În plus, vă rog să înţelegeţi că e un gest "radical", spre binele amărâtului asta de popor. Şi apoi, să spuneţi mersi că, faţă de ei, iniţiatorii, pentru munca "neprestată" eu nu am pretenţii de cazare la cinci stele, maşină, cotă de benzină, secretară sau delegaţii în străinătate.
Eu cam atât am avut de spus, nu înainte de a scrie un "V" (mare) de la victor(ie)!
Da, e un editorial inutil. La fel de inutil ca şi circul la care se dedau acum aleşii noştri PSD şi PNL. Păcat doar că şi-au ales un moment atât de prost.
Pentru că, dacă ar fi vrut să facă cu adevărat ceva notabil, acesta era momentul propice ultimei bătălii: Curtea Constituţională a dat undă verde alegerilor separate, doi senatori PDL şi-au dat demisia, astfel încât pentru prima dată puterea dă semne de slăbiciune în această Cameră, iar în PDL tensiunile interne au atins cote de neimaginat, tot mai mulţi lideri cerând o remaniere din temelii a Guvernului Boc .
Dar, de fapt, poate că exact asta e po(a)nta.
P.S. Sper doar, ca nu cumva conducerea ziarului, la presiunea colegilor care, Doamne-fereşte!, ar încerca să-mi urmeze exemplul, să declanşeze procedurile de alegeri anticipate pentru funcţia de redactor-şef adjunct!