Trei morti brutale si nedrepte, ultimele doar dintr-un lung sir de tragedii, de care auzim tot mai des în ultima vreme. Trei cazuri dramatice, în care familiile cer sa se gaseasca vinovatii si sa se faca dreptate.
Nu se va face! Într-o tara în care malpraxisul, practic, nu exista, în care legea malpraxisului mai degraba încearca sa disculpe medicii si unitatile spitalicesti decât sa oblige la aflarea adevarului, e greu sa speri ca dreptatea va iesi la lumina. Iar vinovatii... e extrem de usor sa-si gaseasca scuze atunci când sunt parte a unui sistem el însusi bolnav cronic: sleit de resurse, prost gestionat, dotat dupa ureche si interese, prost manageriat.
Ei bine, într-un asemenea sistem, desi întelegi cât de dureroasa e fiecare pierdere, nu ai cum sa arati cu degetul exclusiv spre corpul medical. Pentru ca situatia dramatica din spitalele noastre este, de fapt, rezultatul unui complex de factori, caruia doar unii medici, cei devotati, îi fac fata. Cu greu si cu mari sacrificii. Ceilalti, cei care trateaza spitalul ca pe o uzina unde uneori înregistrezi si rebuturi, cei pentru care spitalul e doar un loc de încasat leafa si spaga, se complac în situatie si se contopesc cu mizeria. Sistemul le exacerbeaza aceste apucaturi, iar lipsa unei legi care sa apere cu adevarat pacientul le da si mai mult curaj. De altfel, un sistem sanatos si-ar expulza singur "microbii".
Spre ghinionul nostru, însa, sistemul sanitar românesc este astfel croit încât în interiorul lui sa poata prolifera asemenea "microbi" si, mai mult, sa se poata înfrupta din el, pâna la epuizare, tot felul de "capuse". Si n-avem încotro, suntem obligati sa-l suportam. Nu avem banii "capuselor", pentru a merge în Austria. Uneori nici bani suficienti cât sa mânjim "microbii" nu avem. Asa ca acceptam acest sistem în care, odata intrat, ai senzatia ca esti la dispozitia unei rulete rusesti: cine scapa scapa, cine moare moare. Si mi se pare teribil de nedrept! Mai ales când cei ce îndeasa gloantele pe teava sunt oameni din afara, niste apendici inutili, care doar printr-un concurs de împrejurari au, pentru o vreme, pâinea si cutitul în mâna.
