În această primă fază am avut de-a face cu un proces în care personalitatea politică a lui Crin Antonescu a devenit tulbure, mâloasă, groasă şi obnubilată până aproape de indistinct. De aceea, prima tentaţie a fost de a nu mai lua în serios nimic din emanaţiile contradictorii ale Antonescului. Dar rămăsese, totuşi, aparent intact, PNL-ul, având câţiva lideri şi oameni reprezentativi, de gândire liberală: Vosganian, Raymond Luca, Orban, Neagu Djuvara, Marius Oprea,Tăriceanu. Însă Antonescu n-a fost mulţumit să se facă praf doar pe el însuşi, ci şi partidul şi - logic, nu? - electoratul liberal, unul constant, dur şi nedezminţit. Aşa că s-a trecut la faza a doua, cea care a propagat cu repeziciune endemică plăgile lui Crin în tot partidul. Astfel se face că, prin intrarea în alianţă cu PC, "liberalul" dispare din constituţia PNL-ului şi apare o struţo-cămilă cu iz de partid unic: Alianţa de Centru Dreapta! Măi să fie! Derutantă treabă, în condiţiile în care pentru Crin nu contează doctrina şi orientarea. Se pregăteşte, de asemenea, şi o căsătorie cu PSD, ca nou formatul partid să devină o Alianţă de Centru Dreapta Stânga. Avem, din acest punct, o adevărată caravană orientală, care străbate deşertul românesc dând numere de circ, expunând femei cu barbă, fetuşi în spirt şi animale exotice. Electoratul liberal, răbdător, trebuie să aştepte şi sosirea experţilor guvernamentali germani, a doctorilor indieni şi a economiştilor peruani şi tabloul suprarealist creat va fi întreg.
Dacă disiparea electoratului tradiţional de stânga - mă refer la bugetarii de vocaţie, asistaţii noştri de aur - se face cu costuri enorme, distrugerea electoratului liberal se face de la sine, prin simpla voinţă a unui singur om. Din acest punct de vedere, putem spune că bunul simţ funcţionează, Crin Antonescu fiind cel mai economicos politician când vine vorba de "inginerii" socio-politice.
