Dar nu, votând nu câstigi niciun premiu, nu intri în nicio tragere la sorti, nu participi la nicio tombola. Nu ai nicio sansa la nimic palpabil, nici macar nu esti bagat în seama. Singurul tau câstig este ca ti-ai exercitat un drept pentru care acum 23 de ani ti-ai fi dat poate si viata. Ca ti-ai exprimat un punct de vedere fata de o persoana, un partid sau o stare de fapt. Chiar si prin anularea intentionata a votului. Îti câstigi dreptul de a-l critica pe cel pe care l-ai ales sa te reprezinte sau pe cel care, chiar daca nu l-ai votat, a câstigat.
Explicatia absenteismului de la urne, tot mai accentuata în ultimii ani, este una cât se poate de simpla: prea mult alesii si-au dezamagit alegatorii. De prea multe ori, pentru prea multa vreme si de-a dreptul crunt. Dar situatia le convine de minune multora dintre candidati si partide: cu cât numarul alegatorilor este mai mic, cu atât îsi pot face ei mai simplu jocurile de culise. Cu cât numarul celor scârbiti este mai mare, cu atât mai mult le ies lor calculele cu cei mituiti electoral, cu membrii devotati care oricum vor veni la vot, cu cei pacaliti de promisiuni sau de masuri populiste luate strategic exact în preajma alegerilor. Cu cât prezenta la urne este mai redusa, cu atât mai mult ei vor fi mai siguri ca planurile le ies mai bine, mai ales acum, când alegerile au loc într-un singur tur de scrutin si nimic nu mai poate fi schimbat dupa 10 iunie încolo.
Gândeste-te macar ca, desi poate nu câstigi nimic ducându-te la vot, ei au toate sansele sa piarda.
