Şi dacă Olanda ne-a bătut degeaba obrazul că suntem corupţi? Acuma, cu un asemenea euro în care toţi speculatorii bursieri trag ca-n sacul cu fasole, parcă parcă începem să fim mândri de corupţia noastră răspândită peste tot, de graniţele prin care ţigările de contrabandă trec în pas de defilare, de faptul că statul nu-şi permite să-i reţină în ţară pe medici şi, mai nou, pe profesori - personal calificat în care a investit bani, dar în urma plecării căruia nu se alege cu nimic. De fapt, doar cu puţină reclamă pozitivă. Cerşetorii şi infractorii, dar mai ales cerşetorii contribuie cu mai mult succes la imaginea României - şi, la cât de mulţi sunt, e foarte posibil ca milogirea lor să acopere cu totul frunza din sigla adoptată de Ministerul Turismului şi Dezvoltării Regionale. "Hun franc, mamă, s'il vous plaît!", se putea auzi zilnic într-o vreme pe sub Turnul Eiffel. Acuma, dacă s-au mai împuţinat în urma interzicerii "muncii" lor, cerşetorii s-au mutat spre nord. Germania s-a umplut repejor - că tot s-au zgârcit nemţii la permise de muncă pentru români (şi se vor zgârci în continuare - tocmai au anunţat prelungirea restricţiilor şi în 2012), iar locuitorii ţărilor nordice au fost de-a dreptul îngroziţi când i-au văzut pe milogi în acţiune, împrăştiaţi prin oraşele lor. Dar toate acestea au devenit insignifiante, cât timp liderii UE au fost preocupaţi şi nevoiţi în acest weekend să taie Uniunea în două: de-o parte cele 17 state care au adoptat euro, de cealaltă - restul lumii în frunte cu Marea Britanie. România şi încă cinci state au rămas să analizeze adoptarea bruscă a regulilor şi aşa dure pentru menţinerea trecerii la euro ca obiectiv naţional (2015 este momentul prevăzut să ne luăm rămas bun de la lei). Va fi consultat Parlamentul, iar dezbaterile ar fi de aşteptat să fie responsabile. Preşedintele a întrezărit un nou moment prielnic de modificat Constituţia, după cum şi tratatele comunitare se vor schimba. În schimb, politica mult prea populistă a opoziţiei de la noi, la fel ca şi lentoarea cu care lucrurile au mers până acum în UE pot fi beţele-n roate care vor duce de râpă toate eforturile. Schimbările decise la Bruxelles ar urma să se facă sub o presiune fantastică de timp. Deja marile bănci franceze au pierdut poziţii importante în ierarhia financiară a lumii. Se va mişca uriaşa maşinărie birocratică a UE suficient de repede?
Sigur, mai important este să putem şti ce se va întâmpla cu România. Pare limpede că, pentru România prezentă, sunt două rele, dintre care unul e mai rău decât celălalt. Acesta este dispariţia euro. Marea Britanie este super-putere şi, în plus, are un atu de maximă importanţă: bursa, cartierul financiar - City, cum îi spun englezii. România are numai obiective şi, cel puţin până acum, enorm de multe şanse pentru atingerea lor. Asta, deşi e criză. Mai contează că situaţia se va înrăutăţi oricum, cu euro sau fără euro? Sunt atâtea de făcut, iar Comisia Europeană încă ne dă bani de ordinul miliardelor pe an. Doar că muchia aceea de cuţit pe care mergem de vreo 2-3 ani tocmai s-a îngustat şi mai mult.
