Paradoxal, deşi a pierdut monopulul afacerii cu câini, cel mai câştigat a ieşit tot Horez, din punctul meu de vedere. Şi spun asta pentru că de-acum înainte poate că Horez o să câştige mai puţini bani (deşi nu aş paria pe chestia asta), dar a scăpat de furia mulţimii, ca să zic aşa. Dacă până acum Horez era înjuratul de serviciu, nenea căruia brăilenii îi urau de mamă neîncetat (pe bună dreptate de cele mai multe ori), de-acum înainte el se poate ascunde lejer în spatele următorului argument: "Fraţilor, suntem patru inşi, patru firme, care se ocupă de problema câinilor. Eu, unul, mi-am făcut treaba, căutaţi vinovatul în altă parte".
Treaba e simplă: e ca şi cum ai avea de rezolvat o crimă la care au participat patru inşi, şi toţi au dat cu cuţitul. Care-i criminalul cu adevărat, cine a aplicat lovitura decisivă? Iată doar câteva întrebări care, zic eu, îi vor măcina atât pe ziariştii de investigaţii care urmăresc de ani de zile fenomenul capturării câinilor fără stăpân din Brăila, cât mai cu seamă pe iubitorii de câini, adevăraţi talibani aflaţi în slujba patrupedelor cu blană, coadă şi colţi.
Nu aş vrea să îi dezamăgesc pe toţi cei amintiţi mai sus, dar părerea este că nici primăria, nici firmele care se ocupă, sanchi, de capturarea câinilor nu vor să rezolve de-adevăratelea problema maidanezilor. Şi asta pentru că dacă de mâine nu ar mai fi picior de câine fără stăpân pe străzile Brăilei, ar trebui găsit alt motiv întemeiat pentru a suge anual 8 miliarde de lei din banii publici la care contribuie toţi brăilenii. Ce naiba, cât timp există maidanezi pe străzi, toată clientela politică este mulţumită şi cu conturile pline!
