În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" vă oferă spre lectură și informare rubrica "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
În primele mele articole publicate aici, am scris despre câteva locuri frumoase ce merită văzute măcar o dată de iubitorii de natură din Brăila și nu numai.
Am scris atunci despre câteva bălți din Insula Mare a Brăilei, de Lacu Sărat II, de Balta Seaca, de Balta Albă și de Comăneasca. Precizam la acel moment că în funcție de momentul în care o să vizitez alte locații frumoase, o să vi le prezint.
Am vizitat pentru prima dată Balta Tătaru în urmă cu vro 20 ani, apoi de prin anul 2016 nu am mai ajuns acolo până acum vreo 4 ani, mai ales că este un pic mai departe de oraș. Dar de curând am mers de două ori la distanțe de doua săptămâni diferență. Tătaru rămâne una din cele mai interesante zone din punct de vedere ornitologic, din județul Brăila.
Balta Tătaru este formată din câteva lacuri de crov, apa nu depășește câțiva metri, dar sunt momente când balta seacă în totalitate și am văzut acest fenoment de câteva ori. Balta este alimentată din pânza freatică și din aportul adus de precipitații.
Conform fișei Natura 2000 pentru această arie protejată, aici poți întâlni, în diverse momente ale anului, cel puțin 100 de specii de păsări, cuibăritoare sau care vin aici să se hrănească și să se odihnească. Din vizitele mele făcute la Tătaru, consider că specia cea mai numeroasă este gârlița, în martie, la început, am estimat undeva la vreo 50.000 de exemplare.
Situl ROSPA0006 Balta Tătaru a fost desemnat, conform Formularului standard, pentru conservarea unui număr de 28 de specii de păsări din Anexa 1 a Directivei nr. 2009/147/CE privind conservarea păsărilor sălbatice şi 66 de specii de păsări cu migraţie regulată nemenţionate în Anexa I a Directivei nr. 2009/147/EC privind conservarea păsărilor sălbatice. Altă specie de interes comunitar importantă, caracteristică regiunilor din jurul lacurilor, este Spermophilus citellus - popândăul european.
Consider că pentru județul nostru, atât cât am reușit eu să umblu în zonele sălbatice, aici este cea mai mare populație de popândău.
Dacă este să amintesc de speciile rare ce pot fi observate aici, aș aminti de ciovlica ruginie, de gâsca cu gâtul roșu, limicole rare aflate în migrație, uneori pelicani, multe specii de rațe etc.
La începutul lunii martie am reușit să ajung la Tătaru cu un coleg ornitolog și iubitor de fotografie și am petrecut câteva ore interesante, am fost martorii unui spectacol unic, nu cred că puteți înțelege ce fel poate arăta o baltă pe care sunt undeva la peste 50.000 de păsări dintr-o specie. Merită să luați parte la acest spectacol al migrației, deoarece gârlițele se pregăteau să plece. Am crezut că vom vedea mai multe gâște cu gâtul roșu, dar din cauza aglomerărilor de păsări, nu am identificat decât două exemplare, cu siguranță erau mult mai multe. Tot ca raritate am observat și 12 exemplare de lebede de iarnă.
În afara spectacolului vizual și sonor oferit de gârlițe, am luat parte și la ieșirea din hibernare a popândăilor, reușind cadre unice cu aceștia, iar acolo unde avem popândăi, sigur avem și păsări răpitoare pregătite să prindă ceva de mâncare rapid și ușor, așa că am identificat codalbi, șorecari comuni, dar și șorecari mari, vânturei roșii, nagâți, rațe mari, rațe mici, rațe cârâitoare etc.
La plecare am reușit să trag câteva cadre cu o specie de porumbel pe care am văzut-o pentru prima dată în cei peste 25 de ani de teren, este vorba de porumbelul de scorbură pe care nu mă așteptam să îl văd aici.
Am fost de curând, pentru a doua oară la Tătaru, de data asta vremea a fost un pic potrivnică, deoarece era un cod galben de vânt, iar la baltă am văzut foarte puține păsări, incomparabil față de prima vizită, la o diferență atât de mică de timp.
În afară de patru lebede de iarnă, am văzut vreo 50 de călifari albi, șase călifari roșii, un șorecar comun, rațe mari vreo 100 de exemplare, vreo 20 de exemplare de ciocîntors, dar și multe exemplare de popândăi curioși. La plecare am văzut și o pupăză sosită de curând din migrație și vreo 250 de berze albe.
Mi-am promis să revin aici anul aceasta mai des, dorind astfel să prind cel puțin două ieșiri pe anotimp, deoarece sunt curios să fac o comparație cu ceea ce vedeam la Tătaru în urmă cu 20 ani. Aș putea astfel să trag o concluzie despre ornitofauna de acolo, dacă a scăzut ca număr de specii sau nu.
Aș dori să vă incit curiozitatea și, atunci când treceți prin zonă, să nu cumva să ocoliți această locație, puteți vedea multe specii de păsări chiar de la marginea șoselei, deoarece balta nu este foarte departe de aceasta.
