Ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Ca orice iubitor de plimbări în aer liber, îmi place să ies în natură în orice anotimp atât timp cât se poate ajunge cu o mașină într-un loc vizat de mine.
Pe 2 decembrie și pe 10 decembrie am hotărât să merg la aer curat, să mă delectez cu imaginile frumoase ale iernii în zonele frecventate de păsările sălbatice. Pregătirile pentru o astfel de ieșire sunt exact ca în filmul „Operațiunea Monstrul”, aparatura foto pregătită, echipamentul pregătit, apă și echipamentul de protecție împotriva unor potențiale agresiuni canine și nu numai.
Deoarece, atunci când mergi în zone mai puțin frecventate de oameni, există ghinionul să apară și ceva curioși, nu numai câini agresivi, vin și te întreabă ce cauți, ce fel de aparat foto ai, cât costă...
Vremea a fost frumoasă, numai bună de observat păsări, așa că prima oprire a fost, mai ca întotdeauna Seaca, locația mea actuală de suflet.
Acolo de obicei vedeam multe specii de păsări, de data aceasta doar câteva lebede, călifari albi și un stârc cenușiu, rațe mari și rațe mici, dar și un stol de gârlițe mari, nu mai mult de 20 de bucăți, cauza fiind poate prezența unor vânători în depărtare deoarece se auzeau focuri de pușcă.
Am plecat către Comăneasca, fosta mea locație de suflet, până să se refacă canalele principale, ocazie cu care s-a ras stuful pe suprafețe mari, canalele au fost secate și astfel a dispărut mare parte din păsări. Acolo când am ajuns, am avut o surpriză plăcută, a fost băgată apă pe canale și sperăm ca la anul să avem și păsări pentru iubitorii de natură și fotografie și pește pentru pescarii amatori. Păsările observate aici, la fel de puține ca și la Seaca, ceva pițigoi codați, presuri de stuf, câteva stoluri generoase cu gârlițe mari, în rest liniște și un vânt puternic. Am plecat de la Comăneasca cu speranța că la vară o să crească stuful și o să revină păsările, dar asta nu înseamnă că nu voi mai trece pe acolo în iarna asta, sigur voi mai ajunge cu prima ocazie.
Destinația finală a fost Lacu Sărat II, care în ultima perioadă este locația unde poți vedea multe specii de păsări dar și multe exemplare din aceeași specie, apa a crescut de la ploi și zăpezi și astfel păsările găsesc un loc deosebit de odihnă în această perioadă.
Aici imaginile sunt relevante, am numărat așa la o estimare riguroasă nu mai puțin de 250 lebede de vară, vreo 150 rațe mici, 300 rațe mari, 200 exemplare de rațe lingurar, vreo 50 călifari albi, câteva exemplare de rață moțată, vreo 30 rațe sulițar, vreo 3 stoluri a câte 40-50 exemplare de gârlițe mari, asta doar în zona apei, iar dacă vreți să vă plimb și prin zona de lăstăriș, zonă paralelă cu malul apei, aici observăm alte tipuri de specii de păsări: pițigoi mari și pițigoi albaștri, cinteze de iarnă și celelalte cinteze, țicleni, sticleți, măcălendri, cocoșari, fazani, un erete de stuf, un vânturel roșu, ceva botgroși gălăgioși, vrăbii, câteva specii de corvide, întregind o zi frumoasă de plimbare în teren.
Fiind atât de aproape de oraș, pentru a atrage și iubitori de natură mai noi, consider că se pot monta două observatoare ornitologice aici pe malul Lacului Sărat II. Ar fi ceva inedit pentru cei ce doresc să observe păsările de la înălțime și să reușească și ceva fotografii deosebite.
Plimbările pe malul bălților iarna au un aer deosebit, ajungi acasă cu nasul înroșit de frig, dar cu mulțumirea că ai revăzut Brăila Sălbatică și iarna, atunci când puțini iubitori de natură ies în teren. Pentru mine, dar nu numai, deoarece suntem mai mulți care ieșim des în natură, aceste ieșiri, în orice anotimp, nu mai sunt doar o nouă experiență, au devenit un mod de viață. Vă spun sincer că nu aș putea rezista mult fără aceste ieșiri, dacă trec două săptămâni. Și dacă din varii motive nu am ieșit în teren, ies sigur a treia săptămână, altfel stau cu gândul că am ratat ceva specii de păsări care au trecut pe aici să mă salute, în drumul lor către alte zone frumoase din această lume.
