Un alt punct nevralgic al fotbalului brăilean îl reprezintă activitatea mai mult decât modestă de la Centrul de copii şi juniori al echipei CF Brăila.
Ani de zile s-au tot schimbat şefii acestui departament, dar activitatea sportivă juvenilă nu s-a ameliorat, pentru că mai mereu s-a făcut rocadă între favoriţii de conjunctură ai şefilor locali din acea perioadă.
S-a vorbit la un moment dat despre destituirea tuturor antrenorilor de la Centru de copii şi juniori şi cooptarea în staff-ul tehnic a unor profesori tineri, cărora să li se traseze sarcini concrete de revigorare a fotbalului juvenil brăilean şi ale căror salarii să fie în funcţie de productivitatea dată, însă soluţia a fost abandonată pentru că nu a avut nimeni curajul să pună în aplicare prima parte a proiectului, astfel că la CF Brăila continuă haosul. Antenorii se vaită că au salarii mici, părinţii copiilor îi acuză la rândul lor pe antrenori că nu-şi fac datoria şi activitatea stagnează.
Iar dacă nu ai materie primă, pentru că părinţii nu-şi mai îndrumă copii spre echipa fanion, ci spre Şcolile de fotbal, nu ai asigurat viitorul echipei de seniori. Şi de aceea varianta cu promovarea unei echipe formate din jucători de pe plan local a fost sortită din start eşecului.
Numai conducătorii locali nu au văzut sau poate nu au vrut să vadă acest aspect foarte important al problemei.
Activitatea juvenilă de la CF Brăila s-a deteriorat şi mai mult în momentul în care s-a hotărât retragerea echipelor de juniori I şi II din Campionatul Naţional şi înscrierea lor în competiţiile organizate de Asociaţia Judeţeană de Fotbal, pentru că din acel moment s-a produs un exod al copiilor din Brăila în oraşul învecinat, Galaţi.
Prima dată "vârfurile" au optat pentru Steaua Dunării Galaţi, dar între timp apariţia unor şcoli brăilene de fotbal a făcut ca următorii copii talentaţi să meargă spre Luceafărul şi Pressing, deocamdată, singurele cluburi profesioniste, atât din punct de vedere al staff-urilor tehnice cât şi al obiectivelor pe care şi le-au propus.
Şi culmea, cu bugete proprii, care sunt modeste, pentru că niciuna dintre structurile sportive din Brăila nu prea se bucură de sprijinul financiar al "şefilor locali", Şcolile de fotbal brăilene au început să fie cunoscute în ţară, iar în cazul clubului Luceafărul şi peste hotare în timp ce, despre echipele de copii şi juniori de la CF Brăila se mai vorbeşte doar la timpul trecut.
