Ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
În această perioadă, am ieșit în teren și am văzut păsările sălbatice, dar nu la fel de multe ca înainte de a veni vremea aceasta caniculară. Chiar și păsările se ascund și se feresc în această perioadă, fiind mult mai puțin vizibile.
Am hotărât să vă prezint astăzi două specii de păsări sălbatice, în speranța că astfel o să reușiți să le identificați în natură și poate faceți și câte o fotografie pentru exemplificare, fotografie pe care să o lăsați pe pagina ziarului.
Astăzi a venit rândul următoarelor trei specii: Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) și Lopătar (Platalea leucorodia).
Ciocîntors (Recurvirostra avosetta)
Este o specie de pasăre limicolă de talie mare cu dimorfism sexual relativ redus. Specia se recunoaște ușor după ciocul lung, subțire și curbat în sus. Penajul este alternativ alb-negru, dispus astfel: partea ventrală albă cu vârfurile aripilor de culoare neagră, iar dorsal penajul este majoritar alb cu 3 regiuni negre pe vârful, centrul și la baza aripilor. Ceafa, creștetul și masca sunt de culoare neagră. Femela are ciocul mai scurt decât al masculului, iar penajul negru de pe cap este mai șters și are nuanțe maronii. Lungimea corpului este de 42 - 45 cm, anvergura de 66 - 77 cm, iar greutatea este de 225 - 397 g.
Etimologia denumirii știintifice: Numele de gen provine din cuvintele latine recurvus – încovoiat şi rostrum – cioc, cu referire la forma deosebită a ciocului. Numele de specie avosetta provine din denumirea venețiană a speciei.
Distribuție: În România specia cuibărește fragmentat, în special în zonele joase cu habitate acvatice salmastre, din zonele extracarpatice. În interiorul arcului carpatic, specia cuibărește doar în câteva locații, izolat, în zone cu sărături.
Fenologie: Specia cuibărește în România, fiind o specie migratoare. Sosește începând cu lunile martie - aprilie și pleacă spre locurile de iernare în lunile septembrie - octombrie. Specia iernează în Africa, dar și în sudul Europei, astfel, în iernile mai blânde pot exista indivizi prezenți în România.
Habitate: Habitatele preferate în perioadele de cuibărit sunt marginile habitatelor acvatice salmastre sau sărate, cu ape stătătoare, puțin adâncă și vegetație redusă (cu porțiuni de mâl expuse). Preferă zonele izolate de mal, adesea insule sau zone vegetație emergentă, pentru a fi ferite de prădători. În afara perioadei de cuibărit poate fi întâlnită în majoritatea habitatelor acvatice, în locurile cu apă puțin adâncă, unde poate procura hrană.
Hrană: Ciocîntorsul este o specie carnivoră care se hrănește în principal cu nevertebrate ce trăiesc în habitatele acvatice, dar și pești și materiale vegetale. Capturează hrana secerând cu ciocul apa și mâlul din marginea habitatelor acvatice.
Populație: Populația din România este estimată la 700 - 1800 de perechi, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere: Perioada de reproducere se desfășoară în intervalul aprilie - august. Ponta este formată din 2-5 ouă care sunt clocite de ambii parteneri pentru 23 - 25 de zile. Puii pot părăsi cuibul imediat după eclozare și sunt capabili de zbor după 35 - 42 de zile. Cuibărește în general în colonii, cuibul fiind o adâncitură în pământ, căptușită cu material vegetal.
Amenințări și măsuri de conservare: Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de managementul defectuos al zonelor umede: modificarea regimului hidrologic, în special în perioada de cuibărit, care are ca efect secarea habitatelor sau inundarea exagerată. Reducerea suprafețelor și calității habitatelor acvatice, poluarea cu metale grele și compuși PCB, deranjul în perioada de cuibărire, pot constitui de asemenea factori cu efect negativ asupra speciei.
Lopătar (Platalea leucorodia)
Este o specie de pasăre de talie mare. Sexele au colorit identic. Penajul este alb, iar în perioada de reproducere, la baza gâtului (un inel) și sub bărbie capătă nuanțe galbene intens. Ciocul este lung, negru și lat, cu aspect inconfundabil (de lingură/lopată). Vârful ciocului este de asemenea gălbui, intens în perioada de reproducere. Lungimea corpului este de 80-93 cm și are o greutate medie de 1130-1960 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 120-135 cm.
Etimologia denumirii știintifice: Numele de gen - Platalea - provine din latină și este denumirea speciei (lopătar), iar cel de specie - leucorodia - provine din cuvintele grecești leukos - alb și erodios - stârc - cu referire la coloritul alb și asemănarea cu stârcii.
Distribuție: În România specia cuibărește fragmentat, având colonii în zonele umede întinse, în special în Delta Dunării, dar și de-a lungul culoarului Dunării, Bărăgan, sudul Olteniei, nordul Moldovei și în Câmpia de Vest.
Fenologie: Cuibărește în România, fiind migrator. Unele exemplare izolate pot rămâne și peste iarnă. Sosește devreme, începând cu februarie sau martie și pleacă înspre sudul continentului și Africa (unde iernează) toamna târziu (octombrie - noiembrie).
Habitate: Specia preferă pentru cuibărire zonele umede întinse, cu apă dulce sau salmastră, cum sunt lacurile cu fund mâlos, luncile râurilor, zonele inundabile, etc., cu stuf sau arbori și tufe (pentru amplasarea cuiburilor). În timpul migrației poate fi văzut hrănindu-se la marginea habitatelor acvatice, unde exista apă de mică adâncime cu fund mâlos.
Hrană: Se hrănește cu nevertebrate asociate habitatelor acvatice (insecte adulte sau larve, viermi, moluște, crustacee etc), sau vertebrate (pești, mormoloci etc.), pe care le extrage din mâl cu ajutorul ciocului lung.
Populație: Populația globală este estimată la 63 000 - 65 000 de indivizi. Cea europeană cuibăritoare este estimată la 20 400 - 30 500 de perechi. În România, estimările arată o populație de aproximativ 600 - 1 200 de perechi cuibăritoare. Având o populație atât de mare și un teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată nesigură, deși unele populații sunt în declin. În România tendința este deocamdată necunoscută.
Reproducere: Perioada de reproducere începe în aprilie. Femela depune de obicei 3-4 ouă. Incubarea durează 24-25 de zile. Puii devin zburători la 45-50 de zile. Perechile cuibăresc colonial, cel mai adesea în colonii monospecifice. Cuiburile sunt construite din crenguțe și vegetație acvatică, amplasate în masivul de stuf sau pe tufe mari și arbori.
Amenințări și măsuri de conservare: Specia este amenințată de degradarea și dispariția zonelor umede naturale, în special din cauza expansiunii agriculturii. Tăierea tufelor și a arborilor precum și arderea stufului, pot avea efect distructiv asupra zonelor de cuibărit.
În Brăila, speciile sus menționate pot fi observate astfel: în ceea ce privește lopătarul, acesta este foarte puțin vizibil, deoarece preferă locurile mlăștinoase, retrase de privire oamenilor. Ciocîntorsul este vizibil astfel: de la bălțile retrase și greu accesibile până la canale de irigații, chiar și pe terenurile agricole unde irigațiile au făcut mici bălți, fiind și o specie gălăgioasă.
Sursa de informare:
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/286/ciocintors-recurvirostra-avosetta
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/186/lopatar-platalea-leucorodia
