Ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Pentru a continua să cunoaștem minunata lumea a păsărilor, am ales pentru astăzi alte două specii, de data aceasta sunt două păsări de mici dimensiuni.
Ciocârlan (Galerida cristata)
Trăiește în habitate deschise, inclusiv în cele realizate de oameni, precum căi ferate sau aeroporturi. Părțile superioare sunt cenușii cu pete negre, iar pieptul este albicios. Forma corpului este solidă, cu gât scurt și gros, coada lată. Creasta lungă și țepoasă, caracteristică, în cresteț. Lungimea corpului de 17-19 cm, anvergura de 32-36 cm, masa corporală medie de 46 g. Iarna se hrănește cu plante, iar vara și cu nevertebrate, în special cu gândaci. Longevitatea medie in libertate este de șase ani.
Localizare și comportament: Specie rezidentă în aproape toată Europa, mai puțin regiunile din nordul extrem. Nu migrează. Specie diurnă, se hrănește pe sol sau sapă la suprafață, și uneori înhață insecte din zbor. Dacă hrana este puțină, atunci păsările se strâng în stoluri pentru a se hrăni. Sunt teritoriale în sezonul de împerechere. Ating maturitatea sexuală la vârsta de un an. Masculul atrage femela după ce aleargă cu gatul întins, cântând și bătând din aripi. Femela construieste un cuib de iarbă într-o denivelare din pământ.
Populație: Populația care cuibărește în Europa este foarte mare, cuprinsă între 3,6 si 7,6 milioane de perechi. Specia a suferit un declin în perioada 1970-1990, dar mai multe populații din sudul Europei au sporit.
Reproducere: În perioada martie-iulie sunt depuse între trei și șase ouă, de 23 de mm lungime, ouă clocite de femelă timp de 11-13 zile. Puii părăsesc cuibul la 9-12 zile după eclozare. Puii continuă să fie hrăniți de părinți pentru încă două-trei săptămâni de la momentul în care au învățat să zboare. Pot avea și două sau trei ponte pe an.
Amenințări și măsuri de conservare: Declinul speciei a fost atribuit pierderii și degradării zonelor în care trăiesc. Pentru a evita astfel de declinuri este nevoie de măsuri de management ale zonelor deschise.
Pitulice fluierătoare (Phylloscopus trochilus)
Specie de pasăre cântătoare de talie mică. Coloritul penajul este relativ uniform, verzui deschis dorsal și gălbui ventral. Pe cap prezintă o sprânceană gălbuie și o bandă mai închisă peste ochi. Ciocul este deschis la culoare și mic, iar picioarele în general deschise la culoare (dar coloritul variază foarte mult, putând fi și foarte închise, chiar negre ca și la pitulicea mică). Caracteristica ce o diferențiază de pitulicea mică este lungimea mai mare a aripilor, vizibilă prin proiecția mai lungă a primarelor (penele din vârful aripii). Lungimea corpului este de 11-12,5 cm şi are o greutate medie de 6-14,6 grame.
Etimologia denumirii știintifice - Numele genului provine din cuvintele grecești phyllon - frunză și skopos - cel care observă, examinează (cu referire la comportamentul pitulicilor, de a căuta continuu hrană prin coronament). Numele speciei provine din cuvântul grecesc trokhilos - denumirea pentru pănțăruș (ca denumire generică pentru o pasăre mică).
Distribuție - Specia are o distribuție largă în toată Palearctica, în zona centrală și nordică a acestei regiuni. În Europa este distribuită în zona centrală și nordică, inclusiv Scandinavia. Migratoare complet, iernează în Africa la sud de Sahara. În România se află la limita distribuției și cuibărește mai ales în câteva regiuni montane, în jumătatea de nord a țării și izolat în rest.
Fenologie - Pitulicea sfârâitoare cuibărește în România, fiind migratoare. Sosește începând cu luna aprilie și pleacă în zonele de iernat în septembrie.
Habitate - În nordul distribuției preferă habitatele forestiere cu salcie și mesteacăn (în zonele boreale și de tundră). La noi, în zonele înalte, preferă zone cu tufăriș abundent (inclusiv în zona alpină, cu jneapăn) și zonele de tranziție cu tufărișuri din marginea habitatelor forestiere, sau păduri mai rare cu tufăriș abundent.
Hrană - Specia este insectivoră, consumând în special insecte (inclusiv ouă și larve) dar și alte nevertebrate, precum viermi, păianjeni etc. În afara perioadei de reproducere consumă și material vegetal.
Alte informații - Este specia de pitulice cu cea mai restrânsă răspândire din România, aflându-se la noi la limita sudică a arealului speciei în Europa.
Populație - Populația globală este estimată la 413.000.000 – 647.000.000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 62.200.000 – 97.100.000 de perechi cuibăritoare. Tendința populațională la nivel european este considerată moderat descrescătoare. În România, populația este estimată la 5.000 – 50.000 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere - Perioada de reproducere începe în luna aprilie sau mai, în zona alpină și ține până în luna iunie (sau iulie în zonele înalte). Ponta este formată din 4 - 8 ouă, care sunt clocite de femelă pentru o perioadă de 12 - 14 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și părăsesc cuibul după 11 - 15 zile, continuând să fie hrăniți. Cuibul constă dintr-o cupă ovală și compactă, construit din ierburi uscate, fâșii de scoarță, mușchi, pene, păr de animale și este amplasat de obicei la sol, ascuns în tufăriș.
Amenințări și măsuri de conservare - Un factor important ce duce la reducerea populației este seceta prelungită din zona de iernare (în special zona Sahel), care are ca efect degradarea habitatelor unde specia iernează. Alte amenințări sunt legate de utilizarea insecticidelor, care duc la reducerea sursei de hrană, inclusiv în zonele deschise folosite de specie pentru migrație.
Și aceste două specii au fost observate pe raza județului nostru în câteva locuri, de aceea vă fac mereu invitații la ieșiri în natură.
Sursa de informare:
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/404/ciocarlan-galerida-cristata
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/487/pitulice-fluieratoare-phylloscopus-trochilus
