În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" vă oferă spre lectură și informare rubrica "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Am reușit, de Florii, să serbez această specială zi în natură, de aceea am decis să vă prezint alte două specii de păsări, fotografiate în premieră de mine în Brăila, fiind vorba despre fluierarul de mlaștină și pietrarul sur.
Fluierarul de mlaștină (Tringa glareola)
Este o specie de limicolă (păsări de țărm) de talie medie. Are colorit general maroniu, mai închis la adulți, cu pete albe și negre dorsal. La păsările tinere nuanța de maro este mai deschisă, iar petele au colorit maroniu deschis - gălbui. Pieptul are colorit gri difuz, ce trece înspre alb pe abdomen. Are o sprânceană proeminentă deschisă la culoare. Picioarele sunt galben - verzui. Lungimea corpului este de 18 - 21 cm, anvergura aripilor este de 35 – 39 cm, iar greutatea de 34 – 98 de grame.
Etimologia denumirii știintifice - Numele de gen provine din grecescul trungas – o specie de pasăre de țărm cu târtiță albă ce își balansează coada, menționată de Aristotel (identificare incertă). Numele de specie provine din cuvântul latin glarea – prundiș, cu referire la habitatul unde poate fi văzută pasărea.
Distribuție - În România este prezentă pe tot teritoriul țării în perioadele de migrație.
Fenologie - Nu cuibărește în România. Este prezentă doar în perioadele de migrație din primăvară și toamnă. Unele exemplare sunt prezente și în timpul verii, probabil indivizi necuibăritori sau juvenili proaspăt sosiți din zonele de cuibărire.
Habitate - Cuibărește în zonele umede subarctice, din regiunea de taiga (pădure boreală) și tundră (în zona de limită cu păduri de molid și mesteacăn). Preferă habitate deschise din interiorul pădurilor mlăștinoase sau alte zone umede semideschise, cu tufărișuri. În migrație poate fi întâlnită pe toată suprafața țării, pe marginea habitatelor acvatice (lacuri, margini de râu), unde găsește suprafețe potrivite pentru hrănire: zone mâloase cu apă de mică adâncime.
Hrană - Este o specie carnivoră, fiind legată de hrana disponibilă în zonele de mal: nevertebrate acvatice (insecte, viermi, gasteropode, crustacee), păianjeni, uneori mormoloci sau pești de talie mică. Ocazional consumă și semințe ale speciilor de plante acvatice. În perioada de reproducere consumă aproape exclusiv insecte acvatice.
Populație - Populația mondială a speciei este estimată la 3.100.000 – 3.500.000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 763.100 – 1.520.300 de perechi. Având o populație atât de mare și un teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința la nivel european este considerată stabilă.
Reproducere - Perioada de reproducere începe în mai. Depunerea ouălor are loc începând cu luna mai până în mijlocul lunii iunie (în funcție de condițiile meteo și zonă), femela depunând de obicei 3-4 ouă, pe care le clocește timp de 22-23 de zile. Puii părăsesc cuibul după 28 - 30 de zile. Perechile cuibăresc solitar. Cuibul este construit din materii vegetale, precum mușchi, frunze, crenguțe, fiind amplasat pe sol sau uneori în arbori. Preferă zonele cu vegetație densă.
Amenințări și măsuri de conservare - Distrugerea zonelor umede în zonele de cuibărit şi mai ales a celor situate pe traseul de migrație, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activitățile umane sunt principalele pericole ce afectează specia.
Pietrar sur (Oenanthe oenanthe)
Specie de pasăre cântătoare de talie mică. Specia prezintă dimorfism sexual redus. În penaj de primăvară-vară masculul are spatele și creștetul gri-cenușii; o dungă neagră și lată peste ochi și o sprânceană albă; aripile sunt negre. Partea ventrală are o nuanță roz-gălbuie (aceasta vara devine albicioasă). Femela are partea dorsală gri-maronie, o pată mai întunecată peste ochi și sprânceană alb-crem; partea ventrală este gălbuie, iar aripile și penele auriculare sunt întunecate. Juvenilul are partea dorsală cafenie și este pătat pe spate și piept, având un aspect solzos. În toate tipurile de penaj coada are un tipar caracteristic, alb cu negru (un ”T” negru pe fundal alb evident în timpul zborului). Lungimea corpului este de 14-16,5 cm, iar greutatea este de 18-33 g.
Etimologia denumirii știintifice - Atât numele genului cât și al speciei provin din cuvintele grecești oenos (viță de vie) și anthos (floare), care fac referire la sosirea speciei în Europa primăvara, în perioada înfloririi viței de vie.
Distribuție - Pietrarul sur este larg răspândit, în emisfera nordică, în toată Eurasia, dar și în Groenlanda și America de Nord (Alaska și partea de est a Canadei). În Europa este cuibăritor pe întreg teritoriul, din zona Mediteranei până în zonele arctice. Iernează în Africa la sud de Sahara. În România cuibărește pe aproape întreg teritoriul, unde găsește habitate propice. Evită doar zonele împădurite.
Fenologie - Specia cuibărește în România, fiind migratoare. Sosește de obicei la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie și pleacă înapoi spre locurile de iernare în luna septembrie.
Habitate - Specia cuibărește în zone deschise, pietroase, cu pajiști, pășuni, adesea și pe terenuri necultivate, pajiști costiere și în ferme cu garduri de piatră, dar și în zone costiere joase, cu pietriș sau pe maluri abrupte de pământ. În anumite arii de distribuție, specia este prezentă și în zonele alpine, înalte.
Hrană - Specie preponderent insectivoră; se hrănește cu larve și adulți de: gândaci, lepidoptere, himenoptere, lăcuste, dar și alte nevertebrate (păianjeni, râme, melci mici etc.). Ocazional consumă și fructe mici (mur, afin, coacăz, soc) în special la sfârșitul verii/toamna.
Alte informații - Pietrarul sur este una dintre speciile care pot fi parazitate de către cuc.
Populație - Populația globală a speciei este estimată preliminar la 10.000.000 – 500.000.000 de indivizi. Populația Europeană este estimată la 5.280.000 – 15.800.000 de perechi cuibăritoare. Tendința populațională la nivel european a scăzut moderat în perioada 1980 - 2013 (conform EBCC, 2015). Populația din România este estimată la 374.014 – 572.234 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind considerată incertă.
Reproducere - Perioada de reproducere diferă în funcție de zona de distribuție. Începe în luna aprilie-mai în zonele calde și în luna iunie în zonele reci, de exemplu în estul Siberiei. Depune una/două ponte pe an, formate din 4-8 ouă pe care femela le cloceşte 11-15 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și părăsesc cuibul după 15-17 zile, continuând să fie hrăniți de către părinți pentru încă aproximativ două săptămâni. Cuibul are forma unei cupe și este construit din frunze, tulpini, mușchi, licheni, pene și păr de animale. Cuibărește în găuri, fisuri, grămezi de pietre sau material vegetal vechi, ziduri din piatră, vizuini de rozătoare, acoperișuri etc.
Amenințări și măsuri de conservare - Principala amenințare asupra speciei este reprezentată de degradarea habitatului speciei prin intensificarea agriculturii (în special aratul pajiștilor) și urbanizare. Alte amenințări: braconajul și utilizarea pe scară largă a pesticidelor care reduc resursele de hrană.
Sursa de informare:
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/325/fluierar-de-mlastina-tringa-glareola
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/442/pietrar-sur-oenanthe-oenanthe
