În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" vă oferă spre lectură și informare rubrica "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
În zilele de sărbătoare care tocmai au trecut, vremea nu a prea fost darnică cu iubitorii de natură, dar totuși am reușit să ies o dată, fapt pentru care astăzi vă pot face cunoștință cu alte două păsări sălbatice: piciorongul și stârcul galben.
Piciorong (Himantopus himantopus)
Este o specie de pasăre limicolă de talie medie, ce prezintă dimorfism sexual. Are un aspect distinct și elegant, cu picioarele foarte lungi, de culoare roșu-rozaliu, ciocul lunguieț, subțire, de culoare neagră și penajul general alb-negru. Aripile și spatele sunt de culoare neagră cu reflexii verzui (femela are spatele mai maroniu și fără reflexii verzui), partea ventrală este albă, coada este albă cu barații gri, iar pe cap penajul poate conține suprafețe negre, cu variații individuale și de multe ori mai extins in cazul masculilor. Lungimea corpului este de 35 - 40 cm, iar greutatea este de 166 - 205 g.
Etimologia denumirii știintifice - Atât numele genului cât și al speciei (Himantopus) provin din alăturarea cuvintelor grecești ymantos - curea, coardă și pus - picior, cu referire la picioarele foarte lungi.
Distribuție - Specia are o distribuție foarte largă la nivel global, arealul de cuibărire cuprinzând: jumătatea sudică a Europei, jumătatea sudică a Asiei (inclusiv Japonia, Arhipelagul Indonezian, Arhipelagul Malaiezian și Arhipelagul Filipinelor), Oceania (inclusiv Australia), Africa, Madagascar, America de sud, America centrală și jumătatea sudică a Americii de nord, la care se adaugă mai multe zone insulare din Oceanul Pacific, Atlantic și Indian. Populațiile din nordul zonei de distribuție sunt migratoare. În România, specia este prezentă pe tot teritoriul țării acolo unde sunt zone umede importante, cu excepția zonelor montane și submontane.
Fenologie - Specia cuibărește în România, fiind un oaspete de vară. Sosește la sfârșit de martie, început de aprilie și părăsește zonele de cuibărit în lunile septembrie-octombrie.
Habitate - Specia preferă pentru cuibărire zonele umede cu apă dulce și puțin adâncă, cum sunt lacurile, mlaștinile, luncile râurilor, zonele inundabile etc. În alte zone ale arealului de distribuție apare și în habitate cu ape sărate dar și la altitudini mult mai mari (până la 4.200 m altitudine în America de sud).
Hrană - Este o specie preponderent carnivoră, consumând nevertebrate legate prin ecologia lor de zonele umede (diverse insecte și larvele acestora, moluște, păianjeni etc.) dar și mormoloci, pești de dimensiuni mici și icre. Ocazional consumă semințe. Dieta variază considerabil având în vedere distribuția largă a speciei la nivel global.
Populație - Populația globală a speciei este estimată la 450.000 – 780.000 de indivizi. Populația europeană a speciei este estimată la 53.900 – 75.700 de perechi, iar tendința populațională la nivel european este estimată ca fiind stabilă. Populația din România este estimată la 900 – 2.000 de perechi, iar tendința populațională la nivel național este estimată ca fiind în creștere.
Reproducere - Perioada de reproducere se desfășoară începând cu luna aprilie. Ponta este formată din 3 - 6 ouă (de obicei 4), clocite de ambele sexe pentru 22 - 26 de zile. Puii părăsesc cuibul aproape imediat după eclozare și sunt capabili de zbor după 28 - 32 de zile, fiind dependenți de părinți pentru încă 2 - 4 săptămâni. Cuibărește direct pe sol sau în vegetația din apropierea apelor, uneori pe vegetație plutitoare. Cuibărește uneori solitar, dar de cele mai multe ori în mici colonii.
Amenințări și măsuri de conservare - Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de managementul defectuos al zonelor umede: modificarea regimului hidrologic, în special în perioada de cuibărit, care are ca efect secarea habitatelor sau inundarea exagerată, schimbarea utilizării terenurilor, desecarea etc.
Stârc galben (Ardeola ralloides)
Este o specie de stârc de talie mai mică. Nu există dimorfism sexual, atât femela cât și masculul având penajul nupțial în colorit caracteristic cu nuanțe gălbui, deschis pe piept și flancuri și închis pe spate. Abdomenul este albicios. Baza ciocului devine albăstruie în perioada de reproducere. Păsările tinere și adulții în afara sezonului de reproducere au colorit relativ uniform pe spate, maroniu, iar gâtul este dungat. Lungimea corpului este de 40-49 cm şi are o greutate medie de 230-370 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 71-86 cm.
Etimologia denumirii știintifice - Numele de gen provine din cuvântul latin ardeola (diminutivul de la ardea), care înseamnă stârc mic, iar numele de specie provine din cuvântul latin ralloides, care înseamnă asemănător cu rallus (denumirea științifică a cârstelului de baltă).
Distribuție - Specia cuibărește localizat în regiunile sudice ale Palearcticului de vest, din sudul Spaniei și până în Asia centrală. În nord este răspândită până în Ucraina și România. Iernează în Africa la sud de Sahara și în Madagascar.
Fenologie - Specia cuibărește în România, fiind prezentă la noi doar în perioada de cuibărit. Sosește începând cu luna aprilie și pleacă înapoi în cartierele de iernare de obicei în a doua parte a lunii septembrie.
Habitate - Specia este legată de habitatele acvatice naturale, întinse, cu vegetație bogată în care își amplasează coloniile și cu zone mlăștinoase întinse, pentru hrănire. În România cuibărește în zonele joase, de câmpie, în special în regiunile extracarpatice. De departe cea mai abundentă populație cuibărește în Delta Dunării, apoi în zonele umede din Bărăgan, de-a lungul râurilor mari, în Câmpia de vest și estul Moldovei. În interiorul arcului carpatic cuibărește în doar câteva locații, în numere mai reduse.
Hrană - Este o specie carnivoră, hrănindu-se în special nevertebrate acvatice - în special larve, amfibieni, moluște sau pești de talie mică. Ocazional vânează și în habitate periferice zonelor umede, în special ortoptere sau gândaci.
Alte informații - Este una din puținele specii de stârci migratoare pe distanță lungă, iernând la sud de Sahara. Migrează foarte dispersat, în fronturi largi.
Populație - Populația globală este estimată la 370.000 – 780.000 de indivizi. Cea europeană cuibăritoare este estimată la 15.000 – 25.900 de perechi. În România, estimările arată o populație de aproximativ 2 500 - 5 550 de perechi cuibăritoare. Deocamdată, datorită unui teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională este deocamdată neclară; în Europa este considerată stabilă. În România tendința populațională este considerată stabilă.
Reproducere - Perioada de reproducere începe la sfârșitul lunii aprilie / începutul lunii mai. Femela depune de obicei 2-4 ouă. Incubarea durează 22-24 de zile. Puii devin zburători la 45 de zile. Perechile cuibăresc colonial, adesea în colonii mixte cu alte specii de Ardeidae. Cuiburile sunt construite din crengi sau stuf. Amplasarea cuiburilor are loc de obicei în zone mai retrase, ascunse, în vegetație densă, în apropierea sau deasupra apei.
Amenințări și măsuri de conservare - Principala amenințare o constituie arderea stufului, chiar și în afara perioadei de vegetație, datorită faptului că amplasarea coloniilor se face în zonele cu vegetație abundentă. O altă amenințare este legată de pierderea suprafețelor de habitat pentru cuibărit, prin managementul nefavorabil al zonelor umede. Suplimentar, turismul poate avea efecte negative, dacă se desfășoară în apropierea coloniilor, în perioada sensibilă (de reproducere).
Sursa de informare:
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/285/piciorong-himantopus-himantopus
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/177/starc-galben-ardeola-ralloides
