Ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Așa cum am mai anunțat, în weekend-ul care tocmai a trecut, pentru noi, ornitologii, a fost Eurobirdwatch 2024, un eveniment internațional, la care particip de mulți ani, deoarece Brăila trebuie să rămână acolo sus în topurile ornitologice.
Având în vedere faptul că toamna tocmai și-a intrat în drepturi, sâmbătă am avut o zi cu ceață densă, până pe la ora 12.00, dar am reușit să acopăr cele două locații propuse de mine pentru Eurobirdwatch 2024.
În astfel de situații, când ceața este densă, este foarte greu să poți identifica 100% toate speciile dintr-o anumită locație, mai ales ca vizibilitatea era undeva la maxim 20 metri, de aceea experiența trebuie să intervină și să facă diferența. O altă problemă a fost cea legată de activitatea păsărilor în teren, care a fost una redusă comparativ cu o săptămână în urmă când am observat mult mai multe păsări, atât ca specii cât și ca număr de exemplare.
Conform programului, prima oprire a fost la Lacu Sărat, unde am identificat nu foarte multe specii de păsări, dar la câteva dintre ele am numărat peste o sută de exemplare și aici pot aminti: pescăruș râzător, rața lingurar, călifar alb.
Am plecat spre Balta Seaca cu promisiunea să mai trag o tură de observații la întoarcere în speranța că o să se ridice ceața. La Seaca, vizibilitatea redusă, păsări posibil să fi fost, dar atât cât am stat, undeva la două ore, nu existau semne să se ridice ceața. Am observat călifari albi, ciocîntors, un cormoran mare.
Am revenit la Lacu Sărat I și II unde a meritat să poposesc o perioadă lungă de timp din cauza păsărilor de aici. Am vrut să revin la Lacu Sărat I mai ales datorită lebedelor de vară care au găsit loc de hrănire și odihnă. Aici sunt undeva la 40-50 de exemplare ce pot fi admirate în toată splendoarea lor.
Ca specie nu este ceva spectaculos, deoarece am avut momente la Lacu Sărat II când erau și peste 200 de exemplare de lebede de vară. Ce este spectaculos, este faptul că de pe șosea se văd și atrag admiratorii de fotografie și de păsări. Am văzut multe persoane care au oprit mașinile și care au coborât să facă câteva fotografii cu frumoasele păsări.
Am să vă spun că în zona de sud-est a României sunt câteva locații unde turiștii vin pentru lebede, mai ales pe timpul iernii. Și aici amintesc doar Mangalia și Eforie Sud. Știu brăileni care mergeau la Constanța pentru lebede în această perioadă. Pentru Brăila este o atracție turistică, deoarece pot fi admirate din mașină, chiar puteți să coborâți câteva minute pentru a le admira de aproape, lebedele fiind destul de cooperante cu oamenii, dacă nu ne apropiem prea mult de zona lor de siguranță. În plus, în Lacu Sărat stațiune poți bea o cafea sau să te reculegi câteva momente la Mânăstirea de acolo.
Pentru mine, ca și ornitolog și iubitor de natură brăilean, este o bucurie să văd că lumea dorește să admire de aproape aceste minunate păsări, de aceea se confirmă faptul că există potențial turistic și pentru acest tip de turism, iar pentru mine ar fi cu atât mai bine ca aceste păsări să nu fie agresate pentru a rămâne pe toată perioada rece în zonă.
Ca să știți cum să vă comportați în preajma acestor păsări, o să vă dau câteva detalii despre ele.
Lebădă de vară (Cygnus olor)
Specie de talie mare, cu aspect general inconfundabil. Adulții au colorit complet alb. Ciocul are culoare portocalie, iar picioarele sunt negre. Juvenilii au colorit alb-murdar (cu tentă maronie) și ciocul maro deschis. Lungimea corpului este de 140-160 cm și are o greutate de 6.600-15.000 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 200-240 cm.
Etimologia denumirii știintifice: Numele de gen (Cygnus) este denumirea latină a lebedelor, care la rândul lui provine din cuvântul grec kyknos (însemnând tot lebădă), iar numele de specie - olor - este probabil de origine celtică, însemnând același lucru (utilizat prin împrumut și în limba latină).
Distribuție: În România este distribuită pe întreg teritoriul țării, cuibărind în numere mai mari în zonele joase extracarpatice. În România iernează de obicei în numere mari, pe toate apele interioare care nu îngheață.
Fenologie: Specia cuibărește în România și este sedentară. Pe perioada de iarnă efectivele sunt mai numeroase, datorită exemplarelor nordice care iernează la noi.
Habitate: Specia este legată de habitatele acvatice naturale, întinse, zone de mlaștini și lacuri cu suprafețe de stuf, în care își amplasează cuiburile. În România cuibărește pe întreg teritoriul țării, însă efectivele mai numeroase sunt în regiunile extracarpatice. Cele mai abundente populații sunt în Delta Dunării și în zonele lacurilor mari și a zonelor umede aflate de-a lungul râurilor, din zonele joase ale Moldovei, Bărăgan și Câmpia de Vest.
Hrană: Lebăda de vară este aproape exclusiv vegetariană, hrănindu-se preponderent cu plantele acvatice (inclusiv submerse, la care ajunge folosindu-și gâtul lung, însă fără a se scufunda). Suplimentar, consumă iarbă și plante agricole (inclusiv semințe). Ocazional poate consuma și hrană animală din zonele acvatice (insecte acvatice, viermi, melci, mormoloci etc.).
Populație: În România, estimările arată o populație de aproximativ 3.000 – 5.000 de perechi cuibăritoare. Având o populație atât de mare și un teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată crescătoare. Și în România tendința este la fel, crescătoare.
Reproducere: Perioada de reproducere începe devreme, uneori pe la sfârșitul lui martie sau începutul lui aprilie. Femela depune de obicei 5-7 ouă, pe care le clocește singură, masculul apărând teritoriul. Incubarea durează 35-41 de zile. Puii devin zburători la 120-150 de zile. Perechile cuibăresc izolat. Cuiburile sunt construite din vegetație acvatică, sub forma unei grămezi masive, amplasate pe mal în imediata vecinătate a apei, în masivul de stuf sau pe insule plutitoare (plauri).
Amenințări și măsuri de conservare: Specia are puține amenințări, nefiind vânată în majoritatea arealului de distribuție. O amenințare de intensitate redusă este reprezentată de otrăvire cu plumb din cauza ingerării greutăților folosite la pescuit. Suplimentar, hrănirea lebedelor pe timp de iarnă de către oameni, cu pâine și alte produse de panificație, poate duce la complicații gastrice grave (datorită dificultăților în a digera astfel de produse procesate).
Am subliniat partea cu hrana acestor păsări nu întâmplător, deoarece lumea are tendința de a duce mâncare acestor păsări. Eu nu sunt de acord în totalitate cu acest lucru, dar, dacă doriță să duceți ceva de mâncare lebedelor, am rugămintea să nu duceți nimic procesat, fără pâine, pufuleți, cipsuri sau alte minuni ce fac mai mult rău lebedelor. Puteți duce varză crudă sau porumb boabe.
O altă rugăminte mare este să nu vă apropiați prea mult de lebede deoarece se sperie și stresul le poate dăuna. Știu că doriți fotografii cât mai frumoase și de aproape cu lebedele, dar acest lucru se va întâmpla atunci când vor simți că nu le agresăm, de aceea trebuie să avem răbdare.
Vă fac o invitație la lebedele din Brăila, deoarece sunt atracția momentului în Lacu Sărat I.
Sursa de informare:
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/188/lebada-de-vara-cygnus-olor
